După un început în forţă, în care Nicolae Robu se umfla mai ceva ca Superman cu schimbările radicale pe care le va aduce Timişoarei, înlocuitorul lui Ciuhandu a început să dea rateuri unul după altul. Discursul din pre şi post-campanie despre strategiile de dezvoltare a oraşului s-a dovedit o vrăjeală ieftină. Nu este chestiune mai importantă ca Robu să nu se comporte ca maneliştii – îşi schimbă părerea după cum îi sună mai bine la ureche. Aşa a fost în cazul chiriei pentru artiştii plastici unde la început a răcnit la ei că ştie el cum se fac banii şi trebuie mărite preţurile la chirii ca pentru notarii publici. Când a văzut că lucrurile iau o întorsătură neplăcută pentru imagine lui de liberal (cel mai important lucru) a dat-o la întors că el este apărătorul artei şi o să fie chirii mici, deşi nimeni nu l-a obligat să facă pe Gigi duru.
În cazul sistemului de parcare, de fapt acelaşi Telpark mai prost redenumit Timpark, primarul iar a dat cu capul în zid, când a fost vorba de costul real al SMS-ului plătit de cetăţean. DictatoRobu nu a găsit vină administraţiei pe care o conduce şi care a fost, din nou, impotentă să rezolve o problemă de la cap la coadă, ci în cei care-şi permit să-l critice. Luând modelul pedelistului Ostaficiuc, care se declara „brand” al politicii locale care vinde ziarele pentru că se pune poza sa pe prima pagină, DictatoRobu le-a scos ochii jurnaliştilor că el este cel care le creşte audienţa cu briefingurile sale zilnice. O aroganţă narcisistă care nu face decât să mai dovedească obsesia lui Robu de a fi mereu în prim plan. El şi numai el. Chiar dacă asta înseamnă că într-o lună de muncă mai bine de o zi o pierde doar pentru a se lăuda cu ce face. Şi pentru că tot l-a inspirat „Brandul”, DictatoRobu ar trebui să-i urmărească traiectoria cu atenţie. Dintr-un singur motiv – în acest ritm căderea sa va fi mult mai rapidă.
