
Veriga lipsă între performeri şi public o reprezintă acea categorie de oameni care se definesc sub diverse forme: fie promoteri, fie booking-agents, fie specialişti în marketing şi entertainment. Ei sunt acei oameni care „gândesc“ evenimentele, care adeseori impun trenduri, care se îngrijesc ca spectacolele să fie într-adevăr „show“-uri. Având de-a face, pe deoparte, cu patronii locaţiilor, dar totodată simțind pulsul publicului, ei sunt oamenii care „produc“ evenimente de orice fel, din care toată lumea are de câştigat. Paul Soll este un nume binecunoscut în această branşă, în care a „intrat“ cu numele său real, Paul Niţă, dar a simţit nevoia unei schimbări.
„Datorită evenimentelor pe care le-am organizat multă lume mă ştia sub diverse nume. Plus că toţi colaboratorii mei externi nu ştiau să pronunţe Niţă, aşa că am apelat la un specialist în domeniu şi mi-am ales numele de Paul Soll“, ne-a declarat acesta. La început, a lucrat în vânzări pentru o cunoscută marcă de băuturi energizante, după care a ajuns să fie imaginea brandului respectiv şi a participat la diverse trainguri în Austria. „Mă definesc ca entertainer, un om specialist în marketing şi entertainment. Nu există şcoală pentru aşa ceva. Mi-a plăcut această provocare, m-am dezvoltat pe teren şi mediul m-a dus pe această cărare. Am început prin a cunoaşte promoteri mari, pe cei de la Crystal sau cei de la La Mania, am ajutat un club pe partea de booking din Bucureşti, am învăţat cum se face pe parcurs şi am început să aduc evenimente în România“, spune Paul Soll, care a adus în ţară evenimente cu nume importante cum ar fi Xzibit, Missy Eliott sau Parov Stelar, şi care se mândreşte şi cu faptul că a produs chiar şi o piesă de teatru la Bucureşti. Odată cu venirea crizei, piaţa de evenimente din ţara noastră a avut o cădere financiară, căci principalii „jucători“ ai acestei felii, distribuitorii de ţigări şi băuturi, au redus drastic bugetele. „S-a redus piaţa, am avut o cădere personală în viaţă, iar lucrurile astea m-au scos de pe calea asta. Am luat-o din nou de la zero şi am decis că trebuie să plec în altă direcţie. Mi s-a oferit Timişoara, ca management de club de entertainment şi m-am stabilit aici din ianuarie 2011“, spune Paul, care e din București.
Publicul timişorean vrea să fie răsfăţat
În ceea ce priveşte publicul timişorean, specialistul în marketing şi entertainment crede că acesta e dificil şi aplaudă de la distanţă iniţiativele, dar nu participă la ele, fiind mai pasiv faţă de cel din Bucureşti, de exemplu. „Publicul din Timişoara este mai pretenţios. E dificil într-o anumită măsură, vrea să fie răsfăţat, aplaudă de la distanţă inițiativele, dar asta nu înseamnă că şi participă la ele. E un public mai pasiv faţă de Bucureşti, unde poţi experimenta lucruri noi şi unde lumea e mult mai curioasă. Eu am venit aici cu mentalitate de Bucureşti, pe care mi-am mai temperat-o, dar continui să îndrăznesc să fac lucruri noi“, spune el. Deşi recunoaşte că a avut parte de mici „obstacole“ („am fost văzut de mulţi ca un mitic arogant, cu mult tupeu în abordare“), încet – încet a reuşit să implementeze noi modalităţi de gândire a entertainment-ului. „Timişoara are promoteri buni, ca UFO (n.n. – Florin Unguraş) sau Tinu Vidaicu. Evident, mai sunt şi ceilalţi promoteri, ca Horaţiu Dejan care a implementat conceptul de Oldies But Goldies la Club 30. Sau Radu Hambaraş, care a venit cu noutăţi ca Parov Stelar sau Lisa Shaw. Eram încântat şi surprins de oamenii ăştia. A mai fost şi festivalul TM Base, lucruri frumoase“, spune el.

Specialiștii la care nu apelează autoritățile locale
Atunci când vine vorba de relaţia dintre autorităţi şi organizatorii de evenimente, el crede că politicienii timişoreni nu fac destule lucruri pentru ca Timişoara să fie într-adevăr un pol în entertainment. „Pentru politicieni, asta e o povară. Se întâmplă aceleaşi lucruri. Scoatem Filarmonica în oraş, da, e o chestie faină, dar nu de ajuns. Facem Revelionul sau Zilele Timişoarei, nu e o chestie de atracţie, se-întâmplă ş-atâta tot“, spune el. Pentru ca oraşul nostru să intre cu adevărat într-un circuit artistic deosebit, ar fi nevoie ca autorităţile să apeleze la specialişti. „E necesar ca Primăria să aibă un specialist angajat. Eu aş strânge toţi oamenii care au făcut ceva în ultimii 20 de ani în oraşul ăsta în materie de evenimente, aş face un consiliu. Aş strânge laolaltă promoteri, artişti şi chiar şi cei care se ocupă de partea tehnică a evenimentelor, n-aş merge pe parti-pris – uri. Autorităţile nu au un plan, o viziune şi nu înţeleg că aşa ceva ar putea dezvolta turismul şi toată lumea ar avea de câştigat. Cei din Novi Sad au creat un pol în jurul festivalului EXIT şi Timişoara ar putea deveni un pol de artă, cultură şi entertainment“, spune el.
Vizavi de proverbiala zgârcenie a bănăţenilor, Paul Soll crede că mulţi dintre cei care au bani de cheltuit preferă să o facă în alte locuri, nu acasă. „Cheltuie mai mult în exterior decât în interior. Sunt răsfăţaţi cu evenimente, locaţii care mai de care mai frumoase şi pompoase, dar nu participă. Am văzut că în alte oraşe se expun şi cheltuie. Trebuie să îţi dai silinţa să scoţi banii din buzunarul lor. Asta e o provocare pentru mine“, spune specialistul care peste cinci ani se vede în entertainment cu producţii proprii. Deocamdată, se ocupă de evenimentele din Jazzissimo Lounge şi de curând şi-a deschis şi un bar în Piaţa Unirii, un vis mai vechi al lui. „Piaţa Unirii e inima entertainmentului, e foarte frumoasă. Am norocul să locuiesc exact acolo, e un labirint al distracţiei, cu străduţe în care fiecare loc are ceva fain. Şi totuşi, după cum am observat eu în ultimii doi ani, inima entertainment-ului din Timişoara este celebrul Mall, care pentru mulţi e singura opţiune, fie că merg la cafea sau la librărie“, spune Paul Soll.

Cum se raportează patronii de cluburi la concurență
Fiindcă multă lume se plânge că oraşul nostru a devenit prea plin de cluburi, baruri şi lounge-uri, am fost curioşi să aflăm părerea unui specialist în domeniu în această privinţă. „E greu de satisfăcut publicul timişorean. Când sunt puţine locaţii, nu sunt deajuns, când sunt destule apare o dilemă. În momentul de faţă sunt destule cluburi şi locaţii. Cred că e de ajuns, pe nişa asta, chiar dacă ar mai exista loc pentru ceva inedit. Din păcate, practic nu există entertainment de calitate, sunt locaţii unde se întâmplă aceleaşi lucruri săptămână de săptămână. Oamenii au nevoie de poveşti pe care să le îmbrăţişeze şi ăsta e rolul specialistului. Când zic că nu e destul entartainment mă refer nu numai la cluburi, ci şi la capitolul teatru şi entertainment“, spune el. Un alt lucru binecunoscut acelora care frecventează cluburile timişorene este legendarul război între diverse locaţii, situaţie care adeseori generează situaţii cel puţin bizare. „Conflictul ăsta, râca asta, războaiele astea, sunt aiurea. Aici nu e o competiţie. Reprezentând multe branduri, am avut competitori adevăraţi pe care i-am privit ca pe o provocare. Unii patroni de cluburi din Timişoara se raportează la concurenţă într-un mod nepotrivit. E ca-n politică: ălălalt e de vină, nu mă gândesc cum să fac eu mai bine. Se ştie, între două cluburi celebre în Timişoara există o competiţie foarte acerbă. Dacă ieşi în afara «cutiei», e distracţie maximă. Publicul are de câştigat din această rivalitate. Competiţia e oportună şi necesară, războiul nu e deloc OK“, a mai adăugat Paul Soll.
