Singurele locuinţe sociale pe care persoanele nevoiaşe le pot primit de la Primăria Timişoara seamănă mai degrabă cu nişte grajduri, decât cu o casă în care un om poate să trăiască normal. Una este destinată persoanelor cu dizabilităţi, iar cealaltă i-a fost oferită Elisabetei, care a trăit toată viaţa prin centre de plasament sau prin adăposturile diferitelor fundaţii. „Aici pot trăi cel mult şobolanii”, ne spune cu ochii înlăcrimiţi femeia de 35 de ani care, în urmă cu zeci ani, a solicitat municipalităţii o astfel de locuinţă. Elisabeta pare mai degrabă un copil, dar are un trecut înduioşător. S-a născut în Mediaş, mama ei a crescut-o doar o lună şi apoi a lăsat-o la un leagăn pentru copii. „Am stat până la vârsta de 23 de ani prin orfelinate, în 2003 am venit la Timişoara şi o fundaţie americană m-a angajat ca femeie de serviciu şi mi-a oferit un adăpost. Nu am copii şi nici nu sunt măritată”, ne spune Elisabeta. În urmă cu cinci ani, i-a cunoscut pe reprezentanţii Asociaţiei „Ceva de Spus”, din Timişoara, care îi plătesc chiria lunar pentru un apartament cu o cameră, în acest moment, tânăra este copreşedinte al asociaţiei.
S-a bucurat enorm la sfârşitul lunii ianuarie când a aflat că, deşi mai erau încă 200 de persoane pe lista de aşteptare, are şi ea propria casă, oferită de municipalitate, şi nu va mai trebui să depindă de nimeni. S-a trezit din visul frumos în momentul în care şi-a vizitat locuinţa de pe str. P. Ispirescu, nr. 1. A primit o cameră în care nici măcar nu are pe unde să intre, îi lipseşte un perete, iar despre canalizare sau încălzire nu poate fi vorba. „Mi-ar trebui o viaţă întreagă să renovez camera asta ca să pot trăi şi eu ca un om normal, nu o să am niciodată atâţia bani. Şi cei de pe stradă trăiesc mai bine, nici măcar un animal nu poate să trăiască într-un astfel de loc. Am refuzat locuinţa”, spune femeia supărată.
Cealaltă locuinţă, pentru persoanele cu dizabilităţi, se află lângă camera în care Elisabeta ar fi trebuit să stea. Încăperea arată mult mai îngrozitor decât cealaltă: camera este plină de moloz şi nisip, jumătate din tavan este căzut şi nu are uşă. „Este inacceptabil ca municipalitatea să îşi bată joc în asemenea hal de persoanele care nu îşi permit o chirie sau să-şi cumpere o locuinţă. Am vorbit cu viceprimarul Dan Diaconu şi mi-a spus că primăria nu are bani să renoveze locuinţele sociale. Municipalitatea este obligată să ofere în fiecare an locuinţe sociale, dar cum toată lumea le refuză, ei le scot tot pe cele două aşa că spun că respectă legea”, a afirmat Zoltan Szoverdfi-Szep, membru al Asociaţiei „Ceva de Spus”. Până la ora redactării acestui material, viceprimarul Dan Diaconu nu a putut fi contactat pentru a-şi exprima punctul de vedere.
