Ai dracu românii ăştia. Nu se mai satură cu cât li se dă. O mahala violentă. Sau nişte viermi 
care, cu foşgăiala lor „Jos Băsescu”, deranjează liniştea puterii portocalii. Adusă în fotoliile pufoase chiar de cei dispreţuiţi de fumătorii de pipă şi trabuc. Pentru că-n mahala au luat voturile cu o pungă cu un kil de zahăr şi unul de ulei. Tăcerea încăpăţânată a românilor la toate loviturile de rangă primite-n moalele capului de-a lungul ultimilor ani i-a obişnuit pe guvernanţi cu ideea că înghiţitul în sec e starea de normalitate. De fapt reflexele de mahala nu-s la cei din stradă, ci la actuala putere. Tupeu fără margini, nesimţire, aroganţă, multă cocleală politică, şmenuri fără număr – pe toate le găseşti la actuala putere.
Mahalaua portocalie devine cu fiecare zi tot mai isterică. În clipa în care scânteile provocate de încăpăţânarea de cremene a puterii vor aprinde prima coşmelie, guvernanţilor nu le va rămâne decât să privească cum vântul mişcărilor de stradă va împrăştia focul în toate direcţiile.
