Comentariul despre poliţiştii interlopi a stârnit un val de înjurături pe care l-am mai întâlnit doar atunci când am atins subiecte 
sensibile – corupţia din vămi sau afacerile mafiei portocalii. Dincolo de invectivele care mă lasă rece, fiind dovada limitării celor care le emit, au fost lansate câteva fumigene menite să ascundă cumva crudul adevăr al complicităţii dintre interlopi şi oamenii în uniformă. Prima pornire a fost reflexul ceauşist – nu există. Cum să-şi permită un ziarist să spună că există poliţişti care-s slugile interlopilor? Că doar, dacă nu-i vedem în cătuşe, cum ar fi normal, însemnă că nu există. În plus, trebuie să fie linişte pentru că mafia lucrează cel mai bine atunci când e tăcere deplină.
O altă variantă a fost abaterea atenţiei spre alţii. În cazul de faţă procurori sau judecători. Că doar săracul poliţist munceşte pe rupte, dar nu-i poate pune cu botul pe labe pe infractorii care par intangibili din cauza altora. Nu din cauză că prea mulţi dintre ei sunt slugi credincioase ale celor aflaţi, teoretic, de cealaltă parte a baricadei. Atunci când procurorii sau judecătorii au făcut scăpaţi infractori, sub o formă sau alta, am spus-o extrem de direct. La fel de direct cum spun că poliţistul este cel care poate omorî cel mai uşor un dosar, oricât de bine intenţionaţi ar fi alţii. Pentru că sunt vârful de lance al statului în impunerea legii. Şi faptul că sunt poliţişti interlopi nu exclude existenţa procurorilor sau judecătorilor interlopi.
Poliţiştii interlopi mai au o caracteristică aparte – privesc cu dispreţ restul lumii. În special pe colegii lor care se încăpăţânează să-şi faca datoria. Pentru că nu sunt la fel de şmecheri ca ei să fie în acelaşi timp în uniformă şi infractori în formă pură. Pentru că restul lumii nu ştie să facă şi învârtă banul sau să ajungă unde n-ar avansa, în mod normal, nici în două vieţi de om. În goana spre culmile nebănuite, poliţiştii interlopi nici n-apucă să-şi dea seama că flegma trimisă dispreţuitor spre capetele ălora rămaşi acolo jos se întoarce spre propria lor faţă din cauza vitezei.
