Un procuror care transformă legea în bâtă pentru propriile frustrări și interese 
este mai periculos decât un interlop care iese cu pistolul în mână în mijlocul orașului ca să se știe că el este stăpânul. Asta pentru că procurorul are de partea sa legea și toate mijloacele pentru a o impune. Cazul de la Arad, în care s-a încercat prin orice mijloace, compromiterea unui procuror DNA, poate fi considerat un caz școală pentru cum un om al legii poate deveni interlop cu legitimație de la stat. Metodele sunt aceleași – jumătăți de adevăr potrivite ca sune bine, ascunderea șefului în spatele unor săgeți care să execute întocmai și la timp ordinele, protecția pentru toți membrii și încercarea de a da o aparență de legalitate cât mai „sănătoasă”. Cu singura diferență că toate acestea nu se întâmplă în spatele blocurilor gri, ci cu ștampilă și antet oficial într-un dosar trimis justiției.
Faptul că niște oameni din interiorul sistemului își permit să sfideze pe toată lumea cu astfel de făcături străvezii ar trebui să fie un semnal de alarmă extrem de mare. Asta pentru că, dacă astfel de procurori își permit să falsifice probe și să încalce legea în cazul unui alt coleg, un om simplu este victimă sigură atunci când începe să se țese în jurul său o pânză de păianjen cu astfel de metode ilegale. Dacă astfel de indivizi vor rămâne bine merci pe funcții și posturi, datorită pilelor pe care se bazează de ani de zile, singurul lucru care mai rămâne să se întâmple este ca să li se dea și ștreangul în dotare ca să-i poată executa pe indezirabili fără alte discuții.
