Dacă te uiţi la rezultatele concrete ale luptei împotriva contrabandei cu ţigări din ultimele luni, observi fără nici un efort două situaţii 
total diferite. Nu este săptămână ca de pe graniţa de est să nu afli de câte o reţea de contrabandă anihilată sau măcar de vreun transport mare de tutun ilegal capturat. Asta în timp ce în vestul ţării, la graniţa cu Serbia, o altă zonă fierbinte a contrabandei, este multă, multă linişte. Din când în când se anunţă cu mare fast că a mai fost prins vreun amărăştean cu câteva cartuşe de ţigări. Cel mai probabil vreunul care a încurcat meciurile marilor reţele sau care nu mai are spate corespunzător. Nici gând de vreo reţea care să ajungă după gratii.
De altfel, această linişte a fost anunţată chiar de noii şefi ai Poliţiei de Frontieră care au avut grijă să anunţe că nu vor mai fi dosare de contrabandă ca până să-i ungă ministerul pe ei şefi, cu binecuvantarea branconierului Igaş. Şi au avut grijă să se întâmple aşa. De exemplu, în Timiş, poliţiştii de frontieră care au lucrat dosare grele de contrabandă au fost schimbaţi de pe această linie de muncă, fiind, desigur, avansaţi. Pe alte domenii, desigur. În Caraş Severin, unde prin tradiţie contrabandistu-i frate cu poliţistul de frontieră, afacerile ilegale-s în floare. Floare mai scumpă de şapte bani, desigur. Că doar „cota” de un euro la cartuş nu se şterge cu o operaţiune a DNA-ului. În tot acest timp, insul proptit în scaunul de ministru de Interne scoate pe gură ziceri tâmpe despre neaderarea la Schengen. Când lumea-i atentă la dezacordurile asurzitoare ale lui Igaş, protejaţii săi de la graniţa de vest lucrează pe muţeşte la buna linişte a contrabandiştilor.
