Jumătate de om călare pe jumătate de iepure şchiop – aşa s-ar sintetiza declaraţiile de astăzi ale preşedintelui Traian Băsescu legate traian basescu04 pde aderarea României la spaţiul Schengen. De fapt, de recunoaştere a întârzierii acestui moment. „Eu îmi asum responsabilitatea politică a întârzierii accesului României în Spaţiul Schengen, pentru că sunt şeful statului şi cineva trebuie să-şi asume această responsabilitate”, a spus curajos Băsescu. Curajos, însă, până la sfârşitul frazei. Pentru că a început să împartă rapid vina cu restul lumii – parlamentari, justiţie şi cine s-a mai nimerit. De parcă-n toţi aceşti ani, Traian Băsescu nu ar fi avut la îndemână toate instrumentele pentru a asigura toate condiţiile ca România  să adere fără dureri de cap la Schengen – de la numirea miniştrilor până la a procurorului general. Una din marile probleme pentru care ni s-a spus pas este cea a corupţiei de la frontieră. Devenit un fenomen instituţionalizat, după cum au început, acum, să recunoască până şi procurorii prin sălile de judecată. Nimic nu s-a întâmplat în toţi aceşti ani pentru a se face cât de cât ordine. În timp ce la televizor se răcnea despre lupta împotriva corupţiei, prin vămi, angajaţii statului cu spate politic făceau parte-n parte banii negrii cu contrabandiştii, care mai apoi plecau pe filiere spre centru „ca să fie bine”. Toată lumea ştie despre acestea, dar sistemul românesc de apărare a legii a reuşit de prea puţine ori să reacţioneze, iar cei picaţi au fost, întotdeauna, cei mai mici din piramidă. Pagube colaterale, adică. Că este mai mult decât responsabil pentru eşecul Schengen ( ca să nu mai discutăm de schimbarea în plin proces de evaluare a lui Vasile Blaga cu „băiatul bun” absolvent de bacalaureat la 24 de ani, Traian Igaş) ne-a mai dovedit-o, încă o dată Traian Băsescu, care are în fişa postului politica externă a României.  Să ieşi în public şi să îndemni să nu se dea cu pietre în Germania, după ce valetul tău tău Teodor Baconschi  a ieşit public să şantajeze unul din greii UE ca ultima ţaţă de mahal, este dovada supremă a cinismului a jumătăţii de om călare pe jumătate de iepure şchiop care se crede Făt Frumos călare pe calul său înaripat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.