Cine-i dă pastila penală lui Vadim?

Întoarcerea în anii 90 – asta este primul gând care-mi trece prin cap când îl văd pe Corneliu Vadim Tudor răcnind la portavoce din balconul clădirii din care este evacuat sediul central al Partidul România Mare. Ajuns un partid de eprubetă ţinut în viaţă numai de bulbucii agitatului său preşedinte. Vadim urlă din toţi bojocii că legea este încălcată, că-i sunt încălcate drepturile, dar el violează legea în direct. Aruncă apa în faţa unei femei şi o înjură, deşi aceasta este o persoană care reprezintă legea statului român, fiind executor judecătoresc. CVT cere să fie respectată legea, dar el atacă unul dintre simbolurile statului de la care cere apărare. Gestul de a smulge cascheta unui poliţist aflat în misiune şi injurăturile ca la uşa cortului dovedeşte, dacă mai era nevoie, că pentru şeful PRM nu există o limită. Că respectul pentru lege, cuvinte pe care le plimbă prin gură atât de des că s-au ros, nu există. Vadim a ajuns aici pentru că nimeni nu a avut curajul să aplice legea până la capăt în cazul său. Pentru a nu intra în gura spurcată a acestuia sau pentru că a fost preferabil să-l folosească pe post de berbece împotriva adversarilor politici. România este în 2011, dar nu şi pentru lidrrul PRM. Dacă ar fi aşa, cetăţeanul Corneliu Vadim Tudor ar trebui să plătească în faţa judecătorilor pentru ultrajele în serie de astăzi. Cu o singură condiţie – să existe cineva care să-i administreze această pastilă penală. Dacă statul nu va reacţiona pentru a mai proteja prea puţina autoritate a angajaţilor săi, următoarea etapă nu este întoarcerea la anii 90, ci direct în epoca de piatră.