Acum aproape un an, şeful judeţului şi al pedeliştilor timişeni anunţa, umflându-se în pene, că alegerea viitorului candidat pentru 
postul de primar al Timişoarei se va face după sistem american – alegeri interne după modelul desemnării candidaţilor din ţara marelui licurici. „Fiecare candidat isi va face un staff de campanie si va prezenta programe, in mod public” – aşa suna promisiunea frumos ambalată de consilierii „Brandului” Ostaficiuc. După care a urmat – multă tăcere. Necesară desigur pentru ca activul de partid să sugă de la ţâţa puterii. Prea ocupaţi de umplerea conturilor şi de aplicarea reformei pe model Băsescu -Boc, n-au mai suflat o vorbă despre competiţia internă. Brusc, la început de an, au început să fie lansate pe piaţă tot felul de variante. Nu se mai vorbeşte de nici o campanie internă, ci de un candidat. Mai mult sau mai puţin surpriză. Pe lângă clasicul candidat Ovidiu Ciuhandu, care nu s-a remarcat în aceşti ani decât prin hârjoneala sterilă cu autosuficientul primar Gheorghe Ciuhandu, au apărut şi „iepurii”. De la directorul Filarmonicii, care a negat vreo discuţie pe această temă, până mai nou la directorul aeroportului Timişoara, Cornel Sămărtinean, carea are ca principale calităţi ştiinţa poziţiei ghiocel în faţa lui Ostaficiuc şi afacerile cu fiica şefului. Probabil că din jobenul prim secretarului de judeţ vor mai fi scoşi şi alţi „iepuri” în diverse nuanţe portocalii, unele extrem de estompate – cum ar fi un şef de agenţie de dezvoltare sau vreun om de afaceri apolitic care să se fi bucurat de binefacerile guvernării. Nici nu mai contează. Va fi un pion de sacrificiu în condiţiile actuale. Pentru că PD-L, ca şi restul partidelor, nu a făcut un lucru esenţial pentru a avea o şansă reală să-l înfrângă pe Ciuhandu în alegeri – să le ofere timişorenilor un candidat, care să fie perceput ca o alternativă reală la actualul ocupant al fotoliului de primar. Nici în puţin probabila ieşire din scenă a lui Gheorghe Ciuhandu la viitoarele alegeri locale, un candidat portocaliu nu va reuşi să-i convingă pe timişoreni că le va fi bine, alegându-l. Măcar şi pentru simplul motiv că un primar al Timişoarei din partea PD-L ar fi, din nou, unul de opoziţie faţă de guvernul liberalo – social- democrat, care se întrevede la orizont. Lucru care nu ar aduce oraşului nici un fel de beneficii. Fără grija că ar putea câştiga Primăria Timişoara, candidatul PD-L va avea un singur stres – cum să piardă câţi mai puţini bani în campanie. Iar dorinţa pedeliştilor de a avea un primar al Timişoarei va fi precum şansele de realizare a visului american din mintea luptătorilor anticomunişti care s-au luptat în munţi.
Brandul şi visul american
