Ale noastre cretine vremuri

Trăim vremuri cretine. În care militarii care au stat o viaţă în slujba ţării au ajuns să fie trataţi de guvern ca nişte boschetari. În care li se iau drepturile dintr-o semnătură fără nici un fel de respect faţă de lege sau de morală. În care tupeul de cocalar înlocuieşte demnitatea uniformei militare. În care unui general i se spune ca argument suprem că unul care a dat cu sapa la CAP are o pensie mai mică şi n-a murit. În care nu poţi să dai bani la sănătate pentru că sistemul informatic de 15 milioane de euro crapă la nici trei săptămâni de când e pus în funcţiune. În care puterea fură de rupe în timp ce răcneşte că trebuie să taie din pensiile amărăştenilor. În care meseria de jurnalist s-a transformat, pentru prea mulţi, doar în una de copiator. În care aroganţa celui preaştiutor în arta ciorditului de informaţii depăşeşte pe cea a ziaristului care-şi mănâncă timpul pe teren. În care a cita sursa unei informaţii este mai  greu decât a merge prin deşert fără apă. În care frustraţii îşi fac un nume tocmai pe munca celor pe care-i acuză de toate aberaţiile pământului. Rămâne o singură întrebare – până când?