Făt Frumos, sub formă de blondă trasă la deux piece cu decolteu corespunzător şi tocuri de zece, a ajuns de dimineaţă la 
Timişoara.”V-aţi trezit de dimineaţă să mă aşteptaţi”, constată zâmbitoare Elena Udrea, proaspăt coborâtă din SUV. Pe post de aghiotant – preşedintele PD-L şi al Consiliului Judeţean Timiş, Constantin Ostaficiuc. Udrea intră cu pas sprinten în Palatul Administrativ cu florile primite la aeroport în braţe. Se pupă cu câteva angajate şi-şi continuă defilarea pe scările principale. Pe lateral, prefectul de Timiş se topeşte spre propriul birou. Când să semneze proiectul de finanţare pentru Muzeul Banatului din Timişoara, Udrea anunţă că e bucuroasă să se afle „aici, la Agenţia de dezvoltare regională nord vest”. Adică la Cluj Napoca. Corectată de aghiotant, zâmbeşte şi trece mai departe. Vorbeşte despre turism, pârtii de schi şi restaurări, după care pleacă spre Sânnicolaul Mare.
Aici, zona primăriei e sub stare de asediu. Poliţişti, poliţişti de frontieră, jandarmi în civil şi-n uniformă, poliţişti comunitari stau ciorchine. Pregătiţi de orice. Inutil. Totul e pregătit ca la carte – draperii portocalii, flori portocalii, activişti de partid în primele rânduri, elevii de la ansamblul folcloric luaţi de la şcoală şi împrăştiaţi de-a lungul traseului ministerial. Trebuie să fie bine – se semnează finanţări europene de 20 milioane euro. Coboară Udrea. Flancată de aghiotant, primar şi de deputatul colegiului, Alin Popoviciu. Angajaţii primăriei aplaudă regulamentar. În holul instituţiei. E doar de încălzire. Ropotele curg în sală. Se sting destul de repede. „Câtă lume şi nu se anunţă nici o candidatură”, constată mulţumită blonda. „După un clasament al nostru al primarilor sunteţi cea mai frumoasă ministru din câte a avut România din 1990 încoace”, i se destăinuie primarul Dănuţ Groza. Elena Udrea pune mână la gură şi zâmbeşte cu un amestec de timiditate de fetişcană combinată cu satisfacţie absolută. Aplauze. Ochii bărbaţilor scanează decolteul, în timp ce femeile admira silueta. „Cu contractu semnat acum , am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunea de a semna contracte de peste trei miliarde de euro. Cu acesta avea trei miliarde şi un milion”, anunţă Udrea. Aplauze. Destăinuirile continuă. „Am făcut ca Făt Frumos – am aruncat buzduganul şi am fost obligată să mă duc după el”. Aplauze. Nu contează că, în basm, zmeul cel rău era cel cu aruncatul. Deputatul Popoviciu anunţă şi el ceva. Vrea să facă din colegiu „mica Elveţiei a României”. Începută cu piaţa de la Lovrin. Aplauze. Nu spune că e unică prin faptul că a fost gata construcţia cu trei luni înainte de finalizarea licitaţiei. Ostaficiuc promite şi el ceva – că-l lasă pe Popoviciu să candideze tot la Sânnicolaul Mare. Aplauze. Cu titlul de cetăţean de onoare în braţe, Udrea promite „dacă voi avea de făcut un anunţ important vă promit că-l voi face de aici, pentru că poartă noroc”. La plecare, pe scările primăriei, Ostaficiuc şi Popoviciu îi povestesc ministrului istoria anunţării candidaturii lui Traian Băsescu „era lume până acolo-n spate. Era plin. Până aici în scări”. Udrea zâmbeşte şi se urcă în maşină. Deschide geamul şi salută-n toate părţile poporul alegător. Mai are trei ore şi trebuie să ajungă la Băile Herculane.
