Nimic surprinzător în egalul scos de România pe teren propriu în faţa Albaniei. Ar fi fost culmea dacă tricolorii ar fi reuşit să 
menţină preţ de vreo opt minute minimul avantaj, obţinut cu greu. Încă o dată s-a dovedit că nu au mentalitatea de învingători, de profesionişti. N-au învăţat nimic de la albanezi care, atunci când scorul alb le era favorabiul, au ştiut să tragă de fiecare secundă, să pice la cea mai mică atingere. Aşa cum a devenit tradiţie, fotbaliştii, conduşi acum de Răzvan Lucescu, s-au speriat de gol, în loc să prindă aripi. S-au retras repede în apărare şi au încercat să scape de minge ca dracul de tămâie. Fără a avea nimic de pierdut, albanezii şi-au jucat şansa, egalând la singura fază serioasă. Nu a lipsit chiar să inscrie cel de-al doilea gol. Conform aceleiaşi tradiţii, nu au lipsit declaraţille de genul „am avut ghinion” sau „mergem înainte”. Dacă vor continua aşa, fotbaliştii Naţionalei vor putea să scrie pe tricourile lor „22 milioane de suporteri, o singură deziluzie”.
Tradiţional româneşte
