Un şofer care ajunge pe autostrada Transilvania, adică pe bucata dintre Turda şi Gilău, are o senzaţie unică. Că şi-a cumpărat 
autostradă. Când intri pe cei 43 de kilometri ai primul şoc. După ce mergi bara-n bară, dai brusc de spaţiu. Două benzi plus una de rezervă. Şi liber cât vezi cu ochii. Un panou te anunţă că ai ajuns pe A3. Din când în când mai apare câte un bolid care se pierde-n zare. Dacă dai de vreun TIR pe drum poţi să consideri întâlnirea ca pe un eveniment. Mergi de unul singur pe şosea şi n-ai decât să admiri peisajul.
Ca orice lucru românesc, bucata de autostradă nu este nici acum gata cu adevărat. Chiar dacă e în exploatare de anul trecut. Câteva ziduri neterminate, drumuri de acces spre autostradă blocate cu panouri. Cel puţin nu au apărut gropile-n asfalt. Verdele care-nconjoară autostrada e spart doar de albul pietrelor de la rigolele de pe dealurile din apropiere. Chiar dacă n-au dispărut gardurile de sârmă, întâlnirea cu un căţel oprit în mijlocul şoselei este foarte posibilă. Dacă te fură peisajul în timp ce apeşi pedala de acceleraţie, nu apuci să te bucuri de drum că apar restricţiile de viteză. Pentru că încă se lucrează. Teoretic. Visul se destramă după vreun sfert de ceas. Autostrada se termină brusc în câteva grinzi de beton în spatele cărora stau pitiţi doi circulişti cu radarul în aşteptare.
