L-am regăsit pe Mile. Turnat în bronz. În Parcul Tineretului din Bucureşti. Artistul l-a văzut trist. Dar ştiu că s-a înşelat. Pentru că
sârbul n-ar fi putut să nu se bucure. Că roiesc copiii în jurul lui. L-a scos din daltă îmbătrânit. De parcă Mile ar fi apucat să ducă toate cele ce nu i s-au mai întâmplat. Pe o căldură înăbuşitoare de parcă s-ar fi mutat Iraku-n Bucureşti, n-a mai suduit vesta antiglonţ transformată-n saună mobilă. A rămas tăcut. Nici noi n-am avut cuvintele la noi. Pentru că a fost ca-n viaţă. Mulţi trecători, prea puţini prieteni. Şi un gest de recunoaştere necesar. Dar venit prea târziu.
