Cătuşe, găozarilor!

Ai dracu’ ziariştii ăştia! Fac ce fac şi strică fengşuiu’ cui nu trebuie. În loc să prezinte graşilor de pensionari avantajele tăierilor pensiilor – slăbire gratis, portofel mai uşor de purtat, mai puţine drumuri la piaţă- ei dau toată ziua burtihanele miniştrilor portocalii cu bronz de Monaco. Plus viloaie şi alte acareturi. De exemplu, Vuitonul care face cât toate salariile dintr-un bloc turn pe două luni. Campanie murdară, ce să mai discutăm. Nu mai poate omul când e la putere să mai ridice o sală de sport la preţ de Casa Poporului că  vin ziariştii să întrebe ce, cine, cum, de ce? Şi nu se opresc când le dai cu sictir. Păi nu-s mai rău ca teroriştii? Asta-i varianta simplă. Să vezi cum fac când dau de câte un contract cu dedicaţie semnat cu o firmă care apare poimâine în acte. Pericol public. Trag de caz în toate părţile mai rau ca ăia care bagă-n nară câte trei liniuţe o dată. Nu mai poate demnitarul să stea la un şpriţ de vară din cauza reţelelor de presă organizată. Pentru neştiutori – ziariştii înconjoară imediat zona, bagă teleobictive şi camere la înaintare, complotează împotriva organelor de pază de securitate ca să smulgă o grimasă clasificată. În loc să fie ascultători ziariştii şi  să cânte-n cor „ţara noastră e frumoasă, PIB-ul şi-n criză o să ne crească, nu-i e frică nici de coasă”, ziariştii caută prin ţară să vadă pe unde a mai crescut un centimetru de autostradă. Nu se gândesc ei, cât rău fac ei ţărişoarei când dau pe sticlă toate astea. Să ne râdă străinătatea. Că aşa ne pică raitingul de ţară. Deci, iaca, vulnerabilitatea pentru stat. Pentru că pixurile-s mai periculoase decât mitralierele, carneţelele de notiţe mai pline de surprize decât dosarele de la DNA şi vocile răzvrătite mai gălăgioase decât vuvuzelele , nu rămâne decât o soluţie – cătuşe, găozarilor! Dormi liniştit, acum, popor român. Puterea lucrează pentru tine.