Cornel Sămărtinean, directorul Aeroportului Internaţional Timişoara, atât de hulit astăzi pentru bâlbâielile legate de falsa alarmă cu
bombă, nu are nici o vină. Vina o poartă brandurile portocalii care l-au uns şef peste un aeroport internaţional, deşi până acum domnia a sa a condus o onorabilă fabrică de produs chiloţi, sutiene, ciorapi şi alte fineţuri de genul acesta. Şi a condus-o bine atâta timp când afacerea n-a falimentat. Marea problemă este că a fost trimis de partid la aeroport, mizându-se doar pe faptul că va învăţa din mers. Ne-am reîntors la vremurile când calitatea de membru de partid bate orice alt criteriu. Până şi purtătorul de cuvânt a fost ales tot pe criterii politice. Ce contează că nu până acum nu a mai văzut ziarişti decât la televizor? Sistemul de partid i-a dat un job. Pentru că „ai noştri” trebuie să primească satisfacţie. Nu contează cu ce preţ. Din fericire, preţul, astăzi, au fost câteva bâlbe impardonabile. Plus o fumigenă de la ministrul Radu Berceanu, care a încercat să mascheze criza cu o fantasmagorică legătură între teroristul de la Constanţa şi fostul director al aeroportului din Timişoara. Fost director despre care Berceanu uită să spună că l-a repus în funcţie şi a închis ochii la „tunurile” acestuia, refuzând un control la sânge după destituire. În acest timp, colegul de organizaţie al directorului Sămărtinean, deputatul Alin Popoviciu, vrea lege împotriva vrăjitoarelor. Plus un proiect împotriva clonării de la deputatul de Timişoara. ca să nu-i întreacă un alt inventiv din partid – Mircea Lubanovici – care a venit cu proiecte de legi pentru zile libere de rugăciuni şi pentru românii din afara graniţelor. Apropo de titlu – „De ce nu pot vrăjitoarele să dea aripi chiloţilor?”. Întrebaţi la PD-L.




