Mogulii nu sunt un criteriu pentru mine în decizia votului de astăzi. Pentru că, indiferent cine e la Cotroceni, aceştia vor avea parte de tratament preferenţial faţă de românul obişnuit. De la întâlniri private prin parcări, la domiciliu sau la spa până la vorbe bune unde trebuie. Că doar una e să-ţi rămână dator un mogul şi alta nea Lache de la sculărie. Un bileţel roz rezolvat pentru mogul poate însemna un an, doi de linişte mediatică. O scrisoare rezolvată pentru nea Lache – un vot. Asta dacă-n ultima secundă nu vine concurenţa cu plasa de campanie. Cozonaci, sarmale, mici, făină, ulei sau variaţiuni pe temă dată.
Nici la moguli nu e simplu. Dacă se supără preşedintele te trezeşti că dosarele care zac pe la DNA prind viaţă. Sau îşi aduc aminte Finanţele de datoriile-n adormire. Aşa că, oricât se urăsc, preşedinţii şi mogulii întotdeauna vor avea o relaţie perversă. Şi fluidă. Ca să nu zic pişăcioasă. Cum mogulii sunt oameni de afaceri şi prezidenţiabilii au rate de schimb. Cel puţin petru uz intern. Singura problemă a lor e că poporul alegător are propriile criterii. Iar scârba de aroganţă, scandal şi miniciună nu trece cu o fotografie de la întâlniri de noapte. Adrian Năstase ştie cel mai bine
