Timișoara uitată

În anii interbelici, principalul mijloc de legătură al timişorenilor cu alte localităţi era calea ferată, „Domniţa Elena” fiind principala gară a oraşului. Aceasta era un nod de întâlnire pentru linii de cale ferată de mare însemnătate economică, era haltă pentru Simplon – trenul care făcea legătura cu apusul Europei – şi punct de pornire pentru […]

La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, societăţile de apă-canalizare, gaz, electricitate şi tramvaie au fost trecute în administrarea primăriei, cu denumirea de „regie autonomă”. Iniţiativa s-a dovedit, la vremea respectivă, extrem de reuşită şi a fost adoptată ulterior de mai multe oraşe din ţară, căci aceste întreprinderi aduceau primăriei venituri considerabile, cu […]

Deşi puţine, documentele păstrate din evul mediu şi din cei 164 de ani în care Timişoara s-a aflat sub stăpânire otomană au permis reconstituirea modului de alimentare cu apă a cetăţii. Un turn de apă care alimenta castelul este amintit pentru prima oară în secolul al XVI-lea, iar în vremea turcilor era renumită „fântâna paşei”, […]

După trecerea Banatului sub stăpânire habsburgică, o prioritate a noii administraţii a fost desecarea mlaştinilor şi canalizarea râului Bega, deoarece terenul mlăştinos al provinciei, inclusiv cel din jurul cetăţii, făcea ca transportul să fie deosebit de anevoios, apa nepotabilă şi aerul nesănătos. Atunci când generalul Florimund de Mercy a decis să refacă oraşul Timişoara din […]

Pentru a obţine autorizaţie de şedere la Timişoara, evreii au plătit, până la mijlocul secolului al XIX-lea, o taxă de toleranţă, nu se puteau căsători fără aprobare, iar nou-născuţii trebuiau prezentaţi periodic autorităţilor. Actul de legitimare care confirma identitatea evreului trebuia să aibă aprobarea unui magistrat, acest lucru dovedind şi faptul că era înscris în […]

Sortiţi pribegiei aproape două milenii, evreii, popor cu un destin paradoxal şi totodată tragic, au reuşit să-şi păstreze identitatea etnică şi religioasă în ciuda intoleranţei de care au avut parte secole de-a rândul. În Banat, prezenţa evreilor e atestată încă din secolul al XVII-lea , iar în cimitirul evreiesc din Timişoara există şi astăzi o […]

Sub stăpânirea habsburgică, Timişoara a devenit, treptat, un oraş mercantil, în spiritul caracteristic epocii, ai cărui locuitori erau din ce în ce mai interesaţi de prosperitatea şi bunăstarea acestuia. Johann Baptist Nayss, negustor din Fiume, a întreprins în august 1787 o călătorie în Ungaria din însărcinarea administraţiei oraşului şi nota că „Timişoara foloseşte orice posibilitate […]

La câteva decenii după ce Timişoara a fost cucerită de Casa de Habsburg, străinii care au vizitat oraşul au avut, în general, cuvinte de apreciere la adresa lui. Francesco Griselini, autorul unei cunoscute istorii a Banatului Timişoarei, spune că, de la început, „Mercy  nu intenţiona nici mai mult nici mai puţin decât să facă din […]

De-a lungul secolelor, mulţi călători străini s-au perindat prin cetatea Timişoarei şi au lăsat descrieri dintre cele mai interesante despre aspectul oraşului şi viaţa de zi cu zi. Nicolaus Olahus, cărturar umanist român din secolul al XVI-lea care a ocupat demnităţi importante în regatul maghiar, vorbea despre „puternica cetate Timişoara” care „ţine piept turcilor, ca […]

După cucerirea Timişoarei de habsburgi, meşteşugarii imperiali, alături de cei băştinaşi au construit, încă din primele decenii, numeroase întreprinderi, instituţii, biserici, drumuri, poduri şi alte lucrări de anvergură. A luat fiinţă cartierul Fabric, numit astfel după numeroasele fabrici şi manufacturi de aba, postav, mătase, bere sau făină iar meseriile care se practicau în Timişoara erau […]