Dacă te uiți pe deciziile instanțelor, după ce s-a dat primul val de condamnări pentru toți inculpații din dosarele corupției din vămile de la granița cu Serbia, singura concluzie la care ajungi e că justiția nu a fost oarbă, ci chioară. Dincolo de explicațiile sofisticate de drept, care pot găsi motivări la orice aberație juridică, este dincolo de limita înțelegerii cum un inculpat care și-a recunoscut faptele și a beneficiat de reducerea cu o treime a pedepsei stă patru – cinci ani cu executare în pușcărie, în timp ce colegul său, cu număr dublu sau triplu de fapte, care a continuat să susțină că totul a fost un abuz, este găsit și el vinovat, dar primește o pedeapsă cu suspendare. Sau cum la loturile 1 și 2 de la Moravița, care de fapt a fost un singur dosar, sentințele, în marea lor majoritate, să fie în primul caz cu suspendare și în celălalt caz cu executare. La unii nedându-se niciun spor de pedeapsă, la alții nelipsind sporul de pușcărie. Singura diferență – judecătorul care a cântărit faptele, având la îndemână aceleași instrumente. Cum independența este mai mult decât câștigată, vezi aceste sentințe radical diferite, justiției nu-i rămâne decât să fie cu adevărat oarbă și de a se lipsi de tentația de a privi chiorâș.
