Printre oamenii care îşi petrec nopţile în cluburile din Timişoara, DJ Da Saint e un nume binecunoscut, graţie faptului că în ultimii zece ani a avut prezenţe constante în multe pub-uri, lounge-uri şi cluburi.
Născut în 4 mai 1982, Dorian Zillich (adevăratul nume al lui DJ DaSaint) a fost atras de muzică încă de mic copil, pasiunea aceasta venind în mare măsură şi din partea tatălui lui. „Am crescut de mic copil cu muzica, tatăl meu a fost basist în mai multe trupe din Timişoara, a cântat cu Arpad Kajtar sau cu Ilie Stepan. De la el am pasiunea pentru muzică. De mixat m-am apucat încă din liceu, dar mai serios am început la Gulliver în 2002 ca MC. Apoi am ajuns să prezint câteva baluri la Park Place, iar din 2004 am început să mixez. Prima rezidenţă am avut-o un an mai târziu la Cubanito. Am fost un autodidact“, mărturiseşte el.
În ceea ce priveşte plaja sonoră a stilurilor acoperite, DJ Da Saint se consideră un om care se adaptează la cerinţe. „Pun orice fel de muzică în club. Orice în afară de manele şi muzică populară. La nunţi, e altă poveste, acolo pe banul consitent al omului pun conform pretenţiilor clientului“, spune el. Deşi a mixat în multe locuri din Timişoara, DJ-ul nu nu se identifică cu cluburile de fiţe, iar în ceea ce priveşte o comparaţie între viaţa de noapte actuală şi „vremurile de demult“, consideră că astăzi clubbing-ul timişorean e de 20 de ori mai rău. „Am fost în multe cluburi, nu chiar prin toate. Nu am fost în alea de fiţe. Nu-mi place să vină un cocalar la mine şi să-mi zică <<bossu bagă şi mie o melodie>>. Să-mi arunce 20 de lei şi să se creadă stăpânul nopţii. La ora actuală viaţa de clubbing e de 20 de ori mai rea decât atunci cand m-am apucat. Viaţa de club a fost bună în Timişoara până nu au apărut nşpe mii de cluburi şi pub-uri şi birturi care se vor a fi locaţii. E un paradox şi vina e a tuturor. De la DJ la patronat sau la public. Astăzi 90 la sută din public merge în club pentru imagine. Cunosc zeci de oameni care n-au ce mânca acasă, strâng bani toată săptămâna doar pentru a merge în weekend să se dea în spectacol, să se dea mari. În plus, de vină e şi migraţia unei anumite părţi a unui public dintr-o anumită zonă. Care strică ceea ce a fost Banatul. Ei sunt Migratorii din Prazilia. Nu toţi oltenii sunt aşa, dar în mare parte au probleme de comunicare şi adaptare“, spune DJ Da Saint.
Numele de scenă s-a născut în urma unui nickname pe care l-a avut în timpul liceului (Sfântul) pe reţeaua de socializare MIRC, iar cea mai faină petrecere de-a lui a avut loc în 2011 la Periam Port. „Când m-a prezentat MC-ul, 1500 de oameni m-au aclamat. Era festivalul House Pe Mureş şi a fost o senzaţie uimitoare“, spune el. În ceea ce priveşte locurile unde a mixat, DJ Da Saint are o serie de amintiri plăcute. „M-am simţit bine la D’arc, unde am băgat, în mare parte, muzică pe gustul meu şi am avut şi party-uri care s-au terminat după ora 7 dimineaţa. De asemenea la Porky’s, unde m-am simţit susţinut şi apreciat de către public, chiar dacă nu prea mixam muzică pe gustul meu, dar vreau să menţionez că doar de public am fost apreciat pe deplin, nu şi de conducere sau de către barmani, chelneriţe, iar acum mă simt excelent la Bugar’D. Consider că am fost în locul potrivit la momentul potrivit. Sunt patru locaţii în care aş vrea să bag muzică, mai ales că mi se potrivesc ca o mănuşă, dar în cel puţin două din ele ştiu sigur că au avut alţii grijă să povestească despre mine de bine şi managerii, patronii sunt creduli chiar fără să vadă ceea ce pot. Aş vrea să fiu dj rezident măcar o seară la The Note Pub, Jazzissimo Lounge, Molly Malone şi Club 30, dar degeaba vreau şi pot dacă nu dau probe pe gratis sau dacă oamenii sunt mulţumiţi de rezidenţii lor. Şi alţii ar vrea la Bugar’D şi momentan nu au loc. Toate la momentul potrivit!“, spune el.
DJ-ul făcea cultură muzicală
În ceea ce priveşte publicul care „circulă“ astăzi în cluburile din Timişoara, DJ-ul consideră că lumea nu mai ştie să aprecieze melodiile noi introduse în playlist. „Când mergeam cu gaşca la Discoland abia aşteptam să auzim o piesă nouă, pe care n-o ştiam. Îmi plăcea mult de DJ Land şi am rămas impresionat de seturile susţinute de Sterbinszky sau Mike Lovechild. Ăsta era farmecul să auzim piese noi. DJ-ul făcea cultură muzicală. Acum, dacă bagi o melodie nouă îţi sare lumea-n cap. Un coleg al meu a păţit recent asta, a fost huiduit că a băgat o melodie nouă, varainta în limba engleză a unei piese de DJ Project“, spune el.
Breasla DJ-ilor locali este una în care orgoliile sunt mult prea mari, iar acest fapt face ca invidia să atingă cote alarmante. „DJ-eii timişoreni sunt total neuniţi. Există orgolii mari. Eu am ajuns să fiu invidiat de o grămadă de oameni. Dacă un DJ merge într-un loc pe o anumită sumă, altul merge cu 50 de lei mai puţin. Şi dacă află şi altul, al treilea merge pe şi mai puţini bani. Dacă am fi toţi uniţi, ar fi mai bine. Ca avocaţii de exemplu, care au un preţ minim. În ziua de azi toţi sunt DJ-ei, manageri şi fotografi. Sunt lucruri la care se pricepe oricine. Desigur, e loc pentru fiecare, dar sunt prea mulţi cei care strică piaţa. În rest, în Timişoara sunt încă DJ buni faţă de alte localităţi. Pentru a fi DJ trebuie să-ţi faci rost de o diplomă şi să achiţi taxele şi licenţele. Mulţi nu plătesc aceste taxe“, a adăugat el.
Printre atu-urile unui bun DJ se numără calităţile tehnice, cultura muzicală şi „adaptabilitatea“ la public, chiar dacă asta înseamnă „să te prosteşti“. „Mă pot adapta aproape tuturor cerinţelor. Poate la Setup n-aş fi reuşit, nu pot ţine o seară de dubstep. În schimb, deep – house- ul e cea mai uşoară muzică de mixat. Pentru a fi un bun DJ trebuie să te adaptezi publicului. Trebuie să te prosteşti şi tu după public. Să-l ajungi, să te cobori sau să te ridici la nivelul lui. Niciun DJ din Timişoara n-are un public fidel, e vorba de locaţii“, spune DJ Da Saint. La capitolul preferinţe personale, DJ-ul e amator de rock, jazz, funk şi „muzica de origine latină“ de gen samba sau bossanova. În ceea ce priveşte gaşca DJ-ilor locali, îl aprecieiază pe Ben Boognar, iar pe lângă apariţiile din ţară, a mixat de două ori în afara ţării, în Portugalia şi Germania. Printre problemele din clubbing-ul timişorean, acesta consideră că o anumită vină o au şi patronii de cluburi, care cer prea multe de la DJ. „Un DJ bun trebuie să facă afişe, să organizeze evenimente, să aducă lumea, să ţină lumea în club, să vorbească la microfon şi eventual să ajute şi la cărat de mese. În opinia unora. Şi asta din cauza laptopist-ului. Patronul s-a învăţat că DJ-eii fac de toate, dacă se poate şi pe gratis. Un DJ nu e multifuncţional. Pentru o seară reuşită trebuie să existe o conlucrare şi între DJ şi barmani. Adeseori, acesta din urmă e barometrul nopţii, pentru patron. Dar barmanul, s-ar putea să fie supărat pe tine ca DJ că nu i-ai băgat o melodie care îi place dar care nu se potriveşte. Ş-aşa ai discuţii“, spune el.
Deşi mai toţi DJ-eii îşi încearcă norocul şi în producţia muzicală, DJ Da Saint nu a cochetat cu această activitate şi se vede peste cinci ani un manager de club sau pub. „Nu m-am apucat de produs muzică fiindcă nu mă pricep. Dacă câştig la loto, s-ar putea să pun pe cineva să-mi producă o melodie. Peste cinci ani mă văd cel puţin fiind un manager de club sau măcar de pub. Unde să fiu DJ o dată pe săptămână. Evident, sper ca firma mea de sonorizări şi evenimente să crească“, a mai adăugat el.
