Scriind un editorial în data de 17decembrie, probabil că ar trebui să abordez subiectul Revoluţiei. Din păcate sau din fericire în 1989 aveam doar trei ani. Nu ştiu nimic despre Revoluţie, decât ceea ce am citit sau auzit de la alţii, aşa că prefer să nu abordez subiecte pe care nu le cunosc. Nu ştiu cum a fost să trăieşti în comunism, ştiu doar că nu sunt puţini cei care astăzi regretă vremurile în care existau locuri de muncă stabile şi viaţa, chiar dacă era grea, nu era trăită sub imperiul haosului. Însă nimic nu poate fi dat cu titlu de adevăr. Căci e firea natuarală a omului să spere la un viitor frumos şi să glorifice un trecut care la mometul la care a fost prezent era nu tocmai frumos.
De departe cea mai mare reuşită a Revoluţiei a fost că a redat libertatea oamenilor. Dar liberatea în sine e cea mai cruntă pedeapsă. Iar cei care deja mă înjură pot închide articolul pentru că mă tem că nu vor înţelege nimic din ce vă voi scrie. Niciun om nu e cu adevărat liber. Observaţi că în doar o jumătate de oră de libertate ne găsim urgent o ocupaţie tocmai pentru că trebuie să fac ceva. Să luăm la scală mică libertatea redusă la nivelul individului. Ei bine, pentru a fi liberi, adică independenţi financiar marea majoritate avem nevoie de un loc de muncă unde nu suntem deloc liberi. Apoi, după muncă avem o mulţime de activităţi. Familie, amici, evenimente care ne consumă şi acel timp pe care generic îl numim liber. Iar clipele pe care cu adevărat le avem libere alegem de cele mai multe ori să le petrecem bârfind, fiind răi, gândindu-ne la răul pe care ni l-au făcut alţii. O fac şi eu, o faceţi şi dumneavoastră.
Si totuşi avem pretenţia că suntem liberi. Asta pentru că nu suntem asupriţi de comunism. Dar liberatea e ceva psihic. Liberatea înseamnă o ţară în care să ai locuri de muncă multe şi bine plătite, înseamnă o ţară de oameni sănătoşi şi educaţi, o ţară în care oamenii înţeleg că e normal să fii diferit şi că nu toţi oamenii trebuie să arate, să fie sau să se comporte la fel. Libertatea înseamnă să faci ce vrei tu, dar să nu îl deranjezi pe cel de lângă tine. România, eşti liberă? NU EŞTI, iar a sta pe loc 25 de ani şi a glorifica cu jind un moment, e adevărat fenomenal, nu e o dovadă de bine sau de progres. Iar în ţara noastră din păcate, s-a instaurat libertatea de tip ghiolban, în care eu fac ce vreau şi restul să se ducă dracului. Asta gândim şi asta facem zi de zi. Pentru că suntem liberi de comunism, dar nu şi de lăcomie. Şi pe final, sper că oamenii care au citit să nu uite un lucru : Libertatea se trăieşte individual, dar preţul îl plătim colectiv, ca popor.
