Tribunalul Timiş a motivat decizia de prelungire a mandatelor de arestare preventivă în cazul de corupţie, instrumentat de DNA, pentru fostul şef al Poliţiei Timiş, comisarul şef Sorin Muntean, fostul adjunct, comisarul şef Florin Bolbos, fostul şef al Serviciului Poliţiei, comisarul şef Marcel Crăciunescu şi primarul Recaşului, Pavel Teodor.
„Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, Tribunalul reţine că, în speţă, este necesară administrarea de noi probe, respective audiere de martori, reaudierea inculpaților, extinderea urmăririi penale. Deşi apărătorii inculpaţilor au arătat că nu subzistă motivele care au stat la baza arestării acestora, instanţa apreciază că nu s-a făcut dovada în acest sens.În acelaşi timp, instanta constată că exista temeiuri noi care pot determina prelungirea arestării preventive, temeiuri care rezultă din analiza documentelor clasificate puse la dispoziția instanței”.
Analizând argumentele avocaţilor apărării, care au considerat că nu se impune arestarea preventivă, nefiind fapte cu violenţă, că nu a fost probat folosul necuvenit, pentru a fi in prezenta unui abuz şi că nu există o reacţie din parte opiniei publice, prin trecerea timpului, instanţa le-a demontat unul câte unul. „Fără a reitera considerentele avute în vedere la luarea măsurii, instanta apreciază că, în ciuda afirmaţiilor apărării, pericolul pentru ordinea publica persistă, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor ar aduce atingere ordinii sociale. (….) Ce probe ar trebui să existe la dosar pentru dovedirea faptului ca lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică? Ar trebui oare ca organul de urmărire penală sa audieze martori în cauza, din comunitatea în care trăiesc inculpaţii, care să declare că au un sentiment de nesiguranţă sau că sunt revoltaţi de asemenea fapte? Ar trebui să fie depuse extrase din presă sau din emisiuni TV în care a fost exprimata dezaprobarea faţă de inculpaţi şi faptele acestora, așa cum s-a cerut, în condiţiile în care doar indiciile ce conturează suspiciunea rezonabilă că fapta a fost săvârşită şi gravitatea concretă a acesteia pot sta la baza motivării? Chiar şi în cazul unui criminal în serie, unde se presupune că nu există nicio indoială că o asemenea măsura ar fi justificată, dacă interpretam ad literam apărările inculpaţilor, nu putem vorbi de temeinicia măsurii preventive, în situaţia în care acesta era cunoscut ca o persoana liniştită, care avea o familie şi un loc de muncă şi care nu a creat niciodată probleme, pentru că nici aici nu există probe care sa dovedească faptul ca odată pus în libertate acesta ar mai săvârşi asemenea fapte. Există doar probe referitoare la faptele sale trecute (uciderea unor persoane, în exemplul citat), probe care justifică aprecierea că punerea sa în libertate reprezintă un risc pentru ordinea publică”, a considerat judecătorul Adriana Stoicescu, preşedintele Tribunalului Timiş, în motivarea deciziei.
De asemenea, în document se arată că „în ceea ce privește susținerea potrivit căreia calitatea de polițiști a inculpaților, dublată de conduita lor morală și profesională ireproșabilă, ar trebui să fie un motiv pentru adoptarea unei alte măsuri decât cea a arestului preventiv, instanța apreciază că, din contră, calitatea de funcționar public, de ofițer de poliție atrage un grad mult mai ridicat al așteptărilor din partea societății, sub aspectul probității. (…)
Dacă pe plan civil admitem că așteptările in ceea ce privește persoanele publice sunt și trebuie să fie mult mai mari față de cetățenii simpli, cu atât mai mult prin raportare la dreptul penal societatea așteaptă din partea celor plătiți să o apere un comportament ireproșabil, reacția în cazul faptelor penale săvârșite de aceștia fiind mult mai promptă și mai dură. În ceea ce privește ecoul în rândul opiniei publice instanța apreciază că, în ciuda afirmațiilor apărării, societatea așteaptă un răspuns ferm și mai ales consecvență din partea justiției în cazul infracțiunilor de corupție, nu o atenuare a măsurilor determinată doar de trecerea timpului. Prejudiciul grav de imagine adus instituțiilor Statului prin acțiunile de care sunt acuzați inculpații, chiar sub beneficiul prezumției de nevinovăție, nu poate fi înlăturat prin cercetarea în libertate a inculpaților, având în vedere calitatea lor specială de persoane investite cu apărarea ordinii de drept, a legii, existând posibilitatea producerii unui efect negativ asupra încrederii cetățeanului în capacitatea de reacție a autorităților față de fapte săvârșite de cei plătiți să le prevină și să le sancționeze”.
