Ieri am scris pe Facebook următorul mesaj: „tuturor truditorilor care pentru o ştire îşi încheie ziua de muncă după 20 de ore, tuturor căutătorilor de adevăr în adâncurile urât mirositoare ale puterii, tuturor celor care-şi riscă viaţa pentru o fotografie sau un cadru ce se transforma în istorie, tuturor celor care stau neclintiţi în faţa valurilor de injurături şi flegme pentru a-şi îndeplini misiunea de câini de pază ai democraţiei, tuturor celor care nu ezita o secunda să zbughească la ştire din pat, fără să întrebe cât e ceasul sau ce zi e, tuturor celor cărora cuvintele presă, cititori, libertate le dau de fiecare dată fiori ca la prima întâlnire, le spun „La mulţi ani”. Astăzi, 3 mai, este Ziua Mondială a Libertăţii Presei”.
Astăzi, 4 mai, o zi normală de lucru pentru jurnalişti aş vrea să mai adaug doar atât. Prea prinsă în nebunia ştirilor şi supravieţuirii, breasla a ignorat prea mult paraziţii cu pretenţii de ziarişti. Au apărut de niciunde şi cu tupeu de cocalar au început să dea lecţii tuturor. Călcând în picioare orice fel de regulă, încearcă prin agresivitate să se impună, să dicteze, într-o încercare disperată de a se legitima ca şi jurnalişti. Specialişti în arătatul pisicii, deontologia este pentru ei doar o vrăjeală bună de aburit lumea atunci când vor să-şi arate muşchii lucraţi doar cu steroizi. Singura şansă a presei este să se lepede singură de aceşti paraziţi, care-s cel mai bun pretext pentru toţi duşmanii libertăţii cuvântului de a arunca cu pietre.
