Nu e cool să fii român. Nu e cool să ai sentimente patriotice. Deloc. Ești chiar penibil dacă simți ceva de genul ăsta. E über cool să îți dai copilul la școala germană, să promovezi cultura altor etnii, pentru că tu, român în țara ta, continui să te simți inferior în fața oricui vine de afară și vorbește, mai corect sau mai puțin corect, o altă limbă ”occidentală”. Stai cu capul plecat, perfect românește.
A fost odată ca niciodată, o vreme în care românii erau mândri. Când moldovenii puseseră zimbrul pe stema lor, și se purtau ca atare: erau de neînvins în lupte, de neatârnat. Dar asta a fost odată ca niciodată. Adică, parcă nu a fost nicicând. Nimeni nu-și mai ia reperele de acolo. Sau din spiritualitatea dacilor, din avansul pe care-l aveau strămoșii noștri față de alte neamuri din jur, sau mai depărtate. Sunt chestiuni despre care în general nu vorbim; subiecte devenite tabu într-o istorie menită să prostească și care o face cu succes. Ni s-a repetat atât de des, de generații și generații, mereu, cum am fost civilizați, cum au venit unii și alții și ne-au învățat să mâncăm cu cuțit și furculiță de barbari ce eram, încât am ajuns să o credem și să o afirmăm la rându-ne. Mereu alții au fost mai isteți, mai vrednici de stimă. Noi, niciodată la fel ca ei, ci inferiori. Ești român? Ok, pleacă capul, fie-ți rușine de pașaportul vișiniu. Fie-ți rușine de tricolor, căci nu-i așa, nu e deloc cool să fii patriot în țara ta.
