Trăim într-o lume frământată tot mai mult de diverse campanii şi petiţii. De la salvarea balenelor Beluga din Alaska până la interzicerea folosirii animalelor sălbatice la circ. Campanii care aduc în atenţia opiniei publice probleme mai mult sau mai puţin arzătoare, după caz. O campanie care merită atenţia cinefililor şi nu numai a fost lansată recent, de câţiva oameni inimoşi sub numele de „Vrem ultimul cinema!”, prin care se doreşte să se atragă atenţia asupra pericolului pierderii ultimei redute în domeniul cinematografic local, Cinema Timiş. Se prea poate ca pentru generaţiile mai tinere, ideea asta să fie privită cu detaşare. Desigur, avem multiplexuri unde cei curioşi de blockbustere îşi pot astupa „setea“ de pelicule. Şi totuşi, într-o societate care se vrea a fi culturală, acest fapt nu e de ajuns. Timişorenii care au prins vremurile de aur ale cinematografurilor locale au fel şi fel de amintiri frumoase legate de acestea. Inclusiv acelea în care pentru a prinde un loc la premiera filmului Războiul Stelelor trebuia să cumperi bilete de la bişniţari. O serie de oameni s-au implicat în această acţiune, iar mesajele lor vor putea fi vizionate în cadrul festivalului Timishort. Priorităţile acestei campanii sunt conştientizarea municipalităţii şi a publicului timişorean în legătură cu riscul pierderii ultimului cinema funcţional din Timişoara. Şi pentru a clarifica toate aspectele, campania aceasta nu are ca scop strângerea de fonduri pentru o cauză nobilă şi nici nu e folosită pe post de „trambulină“ pentru unele persoane care îşi doresc cu tot dinadinsul să fie prezente în atenţia opiniei publice. E un strigăt de ajutor pentru salvarea ultimului cinema din Timişoara. Atât şi nimic mai mult. Parafrazând un celebru răspuns la întrebarea „de ce eşti fan Paul Walker?“ avem nevoie de ultimul cinema, pentru că… filme. Adevărate.
