Un val de indignare a lovit din nou România. Nu, nu au mai murit zeci de tineri intr-un incendiu şi pesediştii nu au mai dat un OUG noaptea, ca hoţii. Elevii din Prahova au primit un subiect halucinant la o olimpiadă! Sa formuleze un denunţ pornind de la opera Moromeţii. Vai! Să inveţi elevii să pârască? În ce țară este posibil așa ceva? Și am citit zeci de păreri ale indignaților pe rețelele de socializare. Și m-a luat cu silă.
Mi-am dat seama în ultimele luni că în România sinceritatea și corectitudinea sunt niște pietre care te trag în jos. Că, sincer și corect fiind, ajungi să mai iei o pauză de la muncă să afli despre succesul unora care știu să mintă, să calce pe cadavre și să facă să le fie bine, indiferent de circumstanțe şi de regulile pe care tu ca un fraier le respecţi. Românul ăla care are șapte ani de acasă e educat pentru eșec. De când suntem mici tot auzim povestea cu „ai carte, ai parte”. De fapt, la școală vezi că parte au și ăia care copiază sau mai ales ei. Asta pentru că ei au parte și de note bune, dar și de timp liber pentru joacă, căci ei nu stau în casă să învețe. Și? Dacă ești elev și vezi că un coleg copiază, te duci să îl pârăști? Nu! Pentru că o să aspru judecat. Societatea românească ține cu hoții. Iar tu ca elev care ai denunțat un alt coleg, o să fii condamnat mai aspru decât unul care fură. În fond, la noi copiatul e ceva normal.
Și de aici pleacă totul. Cum te formezi… așa trăiești! Oamenii care îndrăznesc să ia atitudine sunt marginalizați și făcuți în fel și chip. Și atunci, renunți. Copiatorul de azi devine mare șef peste ani. De fapt, la asta se rezumă ideea noastră de educație. Să îți ții gura. Să îți vezi de treaba ta. Asta doar atunci când se întâmplă ceva rău. Cum adică să te duci să denunți la poliție un hoț? Nu se face aşa ceva. Și zi de zi ni se confirmă același lucru. Oamenii care tac, oamenii care se fac că nu văd sunt cei mai apreciați. Iar dacă lupți pentru dreptate, nu vei lupta numai cu cei incorecți, ci și cu lingăii care știu una și bună: capul plecat sabia nu îl taie. Și ce detașați și buni se dau. Ei nu se bagă unde nu le fierbe oala!
Dar totuşi românul nu poate să îşi vadă de treaba lui când vine vorba de dormitorul vecinului. Mamă, ce mai detestăm noi homosexualii. Doamne, plin mai e de asociaţii care luptă împotriva avortului şi se dau sfinte îngrijind orfani! Doamne, câți oameni ne mai vând rețete ale succesului și ne mai spun cum și ce să fim, dându-se buni și sfinți, dar dacă văd un rău întorc spatele, căci nu e treaba lor. De fapt, sunt laşi!
