La poalele Munților Zarandului, în vestita podgorie a Aradului, se află străvechea așezare Covăsânț, atestată documentar în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, dar care exista, cu siguranță de mai multă vreme.
La câțiva kilometri de așezarea de astăzi s-a aflat vechea cetate Tornea, ridicată pe vârful dealului Cioca-Tornea între Șiria și Șoimoș, care făcea parte din lanţul de fortificaţii ale drumului medieval din nordul Mureşului. Alături de aceasta s-a ridicat mai târziu, probabil după marea invazie tătară, fortificaţia de pământ Hindec, care avea rolul de a apăra cetatea, dar după ocuparea ei de către turci, a fost distrusă de aceştia. O veche biserică ortodoxă e menționată în registrele de dijme papale din 1332 dar după cucerirea otomană, aceasta a fost transformată în depozit de armament, iar în urma unei explozii, a rămas în picioare doar turnul, ale cărui ruine se mai pot vedea și astăzi.
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, biserica a fost ridicată pe un alt loc, cel vechi fiind considerat unul pângărit. În 1913 a fost inaugurată prima linie electrificată din țară și singura cu tracțiune electrică până în 1964, care făcea legătura dintre Arad și mai multe localități din podgorie, pentru a-i ajuta pe țărani să-și transporte marfa la oraș. Unul din cele trei trasee mergea până la Pâncota, prin Covăsânț, dar în a doua jumătate a secolului trecut, cea mai mare parte a liniei a fost dezafectată.
Un loc de întâlnire cu tradițiile românești
Covăsânț este una dintre comunele în care locuitorii își respectă tradițiile și se străduiesc să le facă cunoscute tuturor oaspeților și vizitatorilor. Parohia ortodoxă din localitate organizează în comună tabere de creație și conservare a tradițiilor românești – pictură pe sticlă, sculptură, folclor, muzică clasică și religioasă autentică, pentru copii și tineri din țară și străinătate, dar și serbări câmpenești, cu prilejul festivalului strugurilor sau al hramului bisericii, precum și festivalul de folclor „Ioan T. Florea”.
La Covăsânț, în casa lui Alexandru Chiș, a fost amenajat un mic muzeu cu obiecte reprezentative ale acestei subzone etnografice. Aici sunt expuse superbe costume populare vechi dar și alte obiecte de uz gospodăresc și numeroase alte mărturii care vorbesc despre istoria locului.
O casă de intelectuali din podgorie, la începutul secolului XX
În comună poate fi vizitată casa memorială „Ioan T. Florea”, de la a cărui naștere se împlinesc o sută de ani. Născut în anul 1920 la Covăsânț, a absolvit școala elementară din localitate și apoi Școala Normală din Arad, unde eminenții profesori de muzică Ioan Lipovan, fratele acestuia, Octavian Lipovan și Caius Lepa, doctor în etnologie la Universitatea din Viena au avut o contribuție hotărâtoare la educația muzicală a celui care avea să devină cel mai prestigios etnomuzicolog din vestul României. A fost învățător în comuna natală între 1940 și 1949, apoi director al școlii din localitate și asistent al Institutului de Folclor din București, oraș în care a absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu”. S-a reîntors acasă din motive familiale și și-a continuat activitatea ca folclorist la filarmonica arădeană, unde, timp de 28 de ani, până la pensionare, a valorificat bogatele sale culegeri din tinerețe, din zona Aradului dar și din alte părți ale Transilvaniei, îmbogățind repertoriul orchestrei populare arădene, iar înregistrările din acea perioadă fac astăzi parte din fonoteca de aur a radioului românesc. S-a stins din viață în anul 2001.
Casa memorială a fost deschisă de asociația culturală „Ioan T. Florea”, cu sprijinul muzeului arădean. Ea păstrează atmosfera specifică unei familii de intelectuali din podgoria arădeană de la începutul secolului trecut, cu mobilier de epocă și fotografii care ilustrează istoria familiei. Pot fi văzute obiecte care au aparținut soților Florea, pianul și alte intrumente muzicale, diplome și distincții pe care aceștia le-au primit pentru merituoasa lor activitate de cadre didactice și cercetători, sau fotografii făcute la diferite conferințe și concursuri. Mai multe caiete de însemnări, fișe și fotografii imortalizează munca de teren a culegătorului de folclor românesc Ioan T. Florea, este evidențiată corespondența sa cu etnomuzicologi de seamă ai epocii precum Ioan Brăiloiu, Tiberiu Brediceanu, Emil Monția sau Sabin Drăgoi ori cu renumiți interpreți de muzică populară, printre care Dumitru Fărcaș și Gheorghe Zamfir.
În paralel cu activitatea sa de dascăl, învățătorul din Covăsânț a fost preocupat de culegerea folclorului din localitate dar și a celui din împrejurimi, de conservarea acestuia și de notarea pe viu a sute de melodii și a evidențiat în lucrările sale ulterioare detaliile specifice ale tarafurilor din Covăsânț, dar și a celor din Cuvin, Sâmbăteni sau Radna, alcătuind o remarcabilă și reprezentativă colecție de folclor. El este autorul unor cărți de referință care includ cercetări despre melodiile de joc și culegeri de folclor. Soția sa, Ileana Florea (1943-2012), absolventă a facultății de filologie din cadrul Universității Timișoara, a fost profesor de limba și literatura română și, timp de peste 40 de ani, muzeograf la muzeul memorial „Ioan Slavici și Emil Monția” din Șiria, amenajat în fosta casă a baronului Bohus, unde a avut o importantă contribuție la îmbogățirea patrimoniului muzeal și la valorificarea acestuia, precum și la organizarea unor evenimente culturale de înaltă ținută.
Surse foto: hellotravel.com, Complexul Muzeal Arad
