Intrarea în ecuaţia pentru preşedinţia PSD a lui Victor Ponta a încurcat planurile nu numai în interiorul partidului, ci şi la PD-L. Cu 
tandemul Năstase – Geoană, în oricare variantă de câşigător, portocalii puteau să stea extrem de liniştiţi. În cazul Năstase, vreo două plimbări televizate pe la DNA ar fi îngroşat tuşul de pe ştampila de corupt şi ar fi dat apă la moară discursului antişpagă. Plus că ar fi fost o excelentă perdea de fum pentru tunurile ştiute şi neştiute ale puterii portocalii. Cum Năstase a făcut pasul înapoi, a rămas Geoană. „Prostănacul” purtând marca „garantat Vanghelie” este oricând de preferat de Traian Băsescu. Pentru că realegerea lui Geoană ar duce fie la o tensiune continuă în partid, fie la ruperea PSD. În ambele situaţii, PD-L ar avea de câştigat în bătălia cu principalul adversar politic.
Victor Ponta are marele avantaj de a putea dezamorsa extrem de uşor două din bombele discursului public anti-PSD al democrat-liberalilor. Fără un trecut comunist şi cu un Ion Iliescu rămas simplu membru de partid, Ponta poate da imaginea de partid-social democrat european, rupt de trecutul de demn urmaş al PCR – FSN. Nici discursul corupţilor din PSD nu-l atinge pe contracandidatul lui Geoană care, cel puţin până acum, nu a fost implicat în vreun scandal cu mătuşi sau soacre. În plus cu discursul constant anti-Băsescu şi anti-PD-L de până acum, Ponta are credibilitate ca şi lider al principalului partid de opoziţie. Cu un Crin Antonescu la PNL şi un Victor Ponta la PSD, democrat-liberalii vor fi obligaţi să rupă rapid pisica în interiorul partidului, moment amânat la nesfârşit, pentru a nu pierde ritmul pentru alegerile din epoca post-Băsescu.
