Iepuraşii naţionalişti, homosexualii şi mitingul

Parcul Doina. Puţin după amiază. În mijloc vreo patru duzini de tineri. Îmbrăcăminte standard. Tricouri negre sau verzi. Bocanci. Ochelari de soare. Plus câteva steaguri tricolore sprijinite de copaci. Sunt cei de la Noua Dreaptă. Se pregătesc să plece-n marşul normalităţii. Adică să strige „fără poponari”. Mulţi dintre ei cunoscuţi ultraşi ai echipei FC Timişoara. La un moment dat sosesc întăriri. Vreo douăzeci de inşi îmbrăcaţi în negru cu feţele acoperite. Mai toţi cu steaguri având însemnele Naţionaliştilor Autonomi Timişoara. Cei care n-au feţele acoperite sunt ca iepuraşii când văd camerele video sau aparatele de fotografiat. „Dar ce ne tot filmaţi?Mai lăsaţi-ne. Să ne vadă ăia de la Jandarmerie?”. Când îi intrebi cum îi cheamă parcă le torni apă clocotită-n cap. „Ion, Ion”, răspunde curajos unul dintre stegari. Un altul trage din ţigare prin basmaua neagra care-i acoperă faţa. Piercingurile din ureche şi pleoapă fâlfâie la vedere. Oamenii-n negru stau grupaţi.  Puţin mai încolo câţiva puştani verzi din Noua Dreaptă se amuză „te recunosc ăştia şi după părul de pe picioare. Ce să mă mai ascund? Că au dosarul despre mine gros bine”. Într-un final se pleacă-n marş. „România nu-i Sodoma”, „Nu suntem un neam de poponari” şi „Salvaţi familia tradiţională” strigă demonstranţii. Nici o vorbă despre lesbiene. Unii mai ruşinoşi îşi ascund feţele-n faţa obiectivelor. Alţii cu braţul drept ridicat spre cer răcnesc din toţi plămânii. Pentru ambianţă se trece pe ritmurile galeriei. După vreo douăzeci de minute ajung  în faţa Catedralei Mitropolitane. În careu, demonstranţii ascultă un discurs despre” valorile familiei tradiţionale „şi anusul care în viitor va fi trecut în cărţile de anatomie la aparatul reproducător al omului”. O bătrână cu două fetiţe se duce să se roage la odoarele sfinte. Se opreşte şi le bate obrazu „Daţi-vă cârpele alea jos de pe faţă că-mi speriaţi copiii”. Naţionaliştii râd şi fălfâie steagurile mai înverşunat. Se mai strigă de câteva ori „Timişoara nu-i Sodoma” şi gata.  La final, concluzia vine de la un veteran al demonstraţiilor. „Suntem aceiaşi oameni. Puţini. Mitingul ăsta puteam să-l fac şi la mine-n sufragerie”.