Dincolo de toate relele care i se pot reproşa primarului Gheorgeh Ciuhandu, un lucru nu i se poate nega – ştiinţa de a-şi transforma 
viceprimarii în unelte docile. După pedelistul Dorel Borza, a venit rândul pesedistului Sorin Grindeanu. Sub masca acordului administrativ semnat cu preavechiul edil al timişoarei, Grindeanu a fost, în foarte multe situaţii, doar un servant pentru „salvele” lui Ciuhandu. Ultimul exemplu – acordarea spaţiului pentru anonima asociaţie care vrea să transforme România în regat. Republican convins, după propriile-i spuse, primul viceprimar roşu al Timişoarei de după 1990 încoace a dat un răspuns stupefiant – iniţativa merită atenţia.
O declaraţie penibilă menită doar să poleiască, ca în multe alte situaţii, înţelegerile care n-au nici o legătură cu doctrinele politice sau interesul public. În toţi aceşti ani, Grindeanu a preferat să se comporte ca un prinţişor răsfăţat ajuns într-o funcţie importantă, fără a-şi face mari griji pentru ce va urma. Există o diferenţă enormă între Ciuhandu şi Grindeanu – primul este aproape la finalul carierei, în timp ce, cel puţin teoretic, viceprimarul mai are multă pâine de mâncat prin politică. Tăcerea pesedistului în situaţii când ar fi trebuit să vorbească – măcar de dragul doctrinei – nu-l transformă decât într-un simplu vagon la remorca locomotivei Ciuhandu. Deşi se vrea candidatul USL pentru primăria Timişoara, prinţişorul Sorinel nu va reuşi, cu actuala atitudine, decât, cel mult, să-l mai distreze puţin pe regele Ciuhandu, fără să-şi depăşească actualul statut de umbră palidă a celui care va continua să mai moşească încă patru ani municipiul spre înfundarea totală-n praf şi mediocritate. Asta, desigur, dacă nu devine România regat între timp şi se mută capitala la Timişoara. Ca să nu se mai plângă nimeni că ne „lucrează” capitala. Oricum, răzgândirea este în fişa postului pentru Grindeanu, spre bucuria şefului său de la organizaţia judeţeană de partid, aşa că ne putem aştepta la orice din partea acestuia peste câteva zile.
