Zăpadă care a acoperit Timişoara dezgoleşte administraţia Ciuhandu de toate fardurile de 
imagine aşezate în straturi groase an după an şi o prezintă aşa cum e – anchilozată şi suficientă sieşi. De când s-a întroienit oraşul, primarul Gheorghe Ciuhandu a avut grijă să transmită şoferilor care-şi mâncau nervii pe şoselele groazei că se lucrează şi o să fie bine, după care a dispărut din peisaj. Nu există nici un fel de scuză pentru cel îngheţat în fotoliul de prim om al oraşului. După 16 ani de administraţie Ciuhandu nu s-a schimbat nimic în bine atunci când este zapadă mai mare de genunchiul broaştei. Oricâte explicaţii savante ar găsi cei care au creat o adevărată pânză de păianjen protectoare în jurul primarului, acestea nu mai au nici un fel de valoare pentru timişorenii care au trebuit să se bată cu nămeţii pe cont propriu pe străzile oraşului.
Şleatha lui Ciuhandu mizează pe tactica fumului de campanie – inaugurări de parcuri, asfalt proaspăt şi alte tăieri de panglici. Numai că aroganţa şi dispreţul faţă de cetăţean, care se văd în aceste situaţii speciale, nu mai pot fi acoperite aşa de uşor. Palma cea mai puternică primită de administraţia Ciuhandu de la timişoreni a fost ieşirea acestora în stradă ca să-şi facă în faţa blocurilor şi a caselor curat. Slugile preacredincioase ar spune că oamenii nu au ieşit că-s gospodari, ci de frica amenzilor fluturate de primărie în locul soluţiilor pentru rezolvarea problemelor. Dacă ar fi aşa, administraţia Ciuhandu ar trebui să-şi dea cea mai dură amendă – auto-concedierea. Dar acest lucru nu se va întâmpla pentru că nu-i rău să administrezi bugete de sute de milioane de euro. Mitul Ciuhandu poate fi topit nu înjurându-l sprijiniţi în coada lopeţii lângă grămezile de zăpadă, ci ieşind masiv la alegerile locale şi sancţionându-l pentru ca singura sa grijă, în iarna viitoare, să fie plimbarea nepoţilor cu sania.
